transductiv

transductiv: transductív adj. m., pl. transductívi; f. sg. transductívă, pl. transductíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRANSDUCTÍV, -Ă adj. (Liv.) Care transformă ceva în altceva (asemănător); (spec.; fiz.) care transformă o mărime în alta. ♢ (log.) Raţionament transductiv = raţionament în care se trece de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate spre adevăruri cu acelaşi grad de generalitate. [< fr. transductif].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

TRANSDUCTÍV, -Ă adj. care transformă ceva în altceva (asemănător); (fiz.) care transformă o mărime în alta. o (log.) raţionament transductiv = raţionament în care trecerea de la un adevăr la altul nu se face în virtutea unei necesităţi logice, ca în cazul raţionamentului deductiv, ci în virtutea unor coincidenţe întâmplătoare; transducţie (1). (< fr. transductif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

raţionament — RAŢIONAMÉNT, raţionamente, s.n. Înlănţuire logică de judecăţi, care duce la o concluzie; p.ext. şir de argumente de care se serveşte cineva în judecarea unei chestiuni sau pentru a şi susţine punctul de vedere. [pr.: ţi o ] – Din fr. raisonnement … Dicționar Român
transducţie — TRANSDÚCŢIE, transducţii, s.f. (biol.) Transfer de material genetic între bacterii prin intermediul bacteriofagelor. – Din fr. transduction. Trimis de ionel bufu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 transdúcţie s. f., pl. transdúcţii Trimis de siveco, 10 … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias