- totoreaţă
- totoreáţă, totoréţe, s.f. (reg.) făcăleţ dintr-o ramură de brad cu 5-6 vârfuri la un capăt.Trimis de blaurb, 13.03.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
tot — TOT, TOÁTĂ, toţi, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s.n. I. adj. nehot. 1. (La sg.) Întreg; integral, complet; din care nu lipseşte nimeni sau nimic; cât există, cât este, cât are; cât e de mare, cât se întinde, cât cuprinde; cât durează,… … Dicționar Român