- tofăi
- tofăí, pers. 3 sg. tofăiésşte, vb. IV refl. (reg.; despre porci) a se bălăci în noroi, a se noroi.Trimis de blaurb, 13.03.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
tearfă — TEÁRFĂ, terfe, s.f. (reg.) 1. Zdreanţă, otreapă. 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice şi de îmbrăcăminte. – et. nec. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TEÁRFĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă. Trimis… … Dicționar Român