- toamnă
- TOÁMNĂ, toamne, s.f. Anotimp care urmează după vară şi precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie şi 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitaţii şi veştejirea vegetaţiei. ♢ loc. adj. De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ♢ loc. adv. Astă toamnă = în toamna trecută. La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare. De (cu) toamnă = fiind încă toamnă. Pe (sau în) toamnă = când a sosit (sau când va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Până la toamnă = până la începutul toamnei. ♦ (Adverbial; în forma toamna) În timpul toamnei. – lat. autumnus.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Toamnă ≠ primăvarăTrimis de siveco, 04.11.2006. Sursa: AntonimeRUŞI-DE-TOÁMNĂ s. pl. (bot.; Callistephus chinensis) (Transilv.) palaneţe (pl.).Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimeástă-toámnă adv. (în tempo rapid: as-toamnă)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficrújă-de-toámnă s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictoámnă s. f., g.-d. art. toámnei; pl. toámneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTOÁMN//Ă toamnăe f. Anotimp al anului care urmează după vară şi cuprinde, în emisfera nordică, lunile septembrie, octombrie şi noiembrie. ♢ toamnă târzie sfârşit de toamnă. La toamnă a) când va sosi toamna; b) în timpul toamnei viitoare. Astă toamnă toamna trecută. [G.-D. toamnei] /<lat. autumnusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtoámnă (-ne), s.f. – Anotimpul de după vară. – Mr., megl. toamnă, istr. tomne. lat. autumnus (REW 812), cf. fr. automne, sp. otoño, port. outono; schimbul de gen ca în iarnă, prin analogie cu vară şi primăvară (Tiktin; Iordan, Dift., 189; Pascu, Beiträge, 8). Ipoteza unui lat. *autumnĭum (Puşcariu, ZRPh., XXVIII, 688; Puşcariu 1743) nu pare necesară. Explicaţia trecerii lui u › o(a) prin intermediul unei forme der., cu u aton (Graur, BL, V, 78) nu este suficientă. Probabil trebuie să se pornească de la un lat. *otumna, cu diftongul redus ca în orĭcla ‹ aurĭcŭla; şi de aici u › o, prin asimilare, cf. rezultatele din fr. şi sp. Der. tomna, vb. ( a petrece toamna); tomnat, s.n. (sezon de toamnă; cheltuiala pazei sau a păşunatului unei turme în timpul toamnei); tomnatic (var. tomnatec), adj. (autumnal); întomna, vb. refl. (a sosi toamna); tomniu, adj. (autumnal).Trimis de blaurb, 21.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.