Dicționar Român. 2013.
tiv — TIV, tivuri, s.n. Margine a unui obiect de stofă, de pânză etc., îndoită şi fixată printr o cusătură pentru a împiedica destrămarea ţesăturii. – et. nec. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TIV s. 1. tivitură, (pop.) refec, (înv. şi… … Dicționar Român
tivi — TIVÍ, tivesc, vb. IV. tranz. A face, a coase un tiv. ♦ fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). – Din tiv. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TIVÍ vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin… … Dicționar Român
tivitură — TIVITÚRĂ, tivituri, s.f. Tivire; (concr.) locul unde a fost tivit ceva; tiv. ♦ Fâşie îngustă de pânză, cusută pe marginea unei ţesături (de altă culoare); chenar. – Tivi + suf. tură. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TIVITÚRĂ s. 1.… … Dicționar Român
