titirire

TITIRÍRE, titiriri, s.f. (reg. şi fam.) Acţiunea de a (se) titiri şi rezultatul ei. – v. titiri.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



titiríre s. f., g.-d. art. titirírii; pl. titiríri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



titiríre, titiríri, s.f. (reg. şi fam.) 1. aşezare atentă a unui lucru. 2. dichisire, aranjare, gătire.

Trimis de blaurb, 12.03.2007. Sursa: DAR