- tiranie
- TIRANÍE, tiranii, s.f. 1. Formă de conducere politică în Grecia antică; p. gener. conducere politică, guvernare despotică sau obţinută prin uzurpare. 2. Caracterul a ceea ce este tiranic. ♦ Comportare, atitudine de tiran (2); faptă de tiran. – Din fr. tyrannie.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TIRANÍE s. (pol.) despotism, samavolnicie, (înv.) despoţie. (tiranie unei guvernări.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetiraníe s. f., art. tiranía, g.-d. art. tiraníei; pl. tiraníi, art. tiraníileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTIRANÍ//E tiraniei f. 1) Formă de conducere politică în care puterea de stat se afla în mâinile unui tiran; despotism. 2) Guvernare bazată pe puterea nelimitată a unei persoane despotice. 3) Atitudine sau comportare de tiran. [G.-D. tiraniei] /<ngr. tirannia, fr. ty-rannieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTIRANÍE s.f. 1. Formă de guvernământ antică a unor cetăţi greceşti caracteristică epocii de trecere de la oligarhia aristocratică la democraţia sclavagistă. ♦ Putere obţinută prin uzurpare. 2. Stăpânire nedreaptă, bazată pe asuprire şi violenţă; domnie despotică. gen. -iei. / < fr. tyrannie, lat., gr. tyrannia].Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DNTIRANÍE s. f. 1. (ant.) formă de guvernământ a unor cetăţi greceşti caracteristică epocii de trecere de la oligarhia aristocratică la democraţia sclavagistă. 2. guvernare despotică, instituită prin uzurpare. 3. comportare, atitudine de tiran; asuprire, cruzime. (< fr. tyrannie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.