- tipar
- TIPÁR, tipare, s.n. 1. Ansamblul operaţiilor de tipărire a unui text; tehnica, meşteşugul de a tipări; ansamblul mijloacelor tehnice prin care se imprimă un text. ♢ Tipar adânc = calcografie (1). Tipar înalt = metodă de tipărire cu forme de tipar în relief. ♢ expr. A da (ceva) la tipar = a preda (o lucrare) spre publicare. (A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) în pregătire la tipografie pentru a apărea, (a fi sau a se afla) în curs de tipărire. 2. Model, prototip după care se confecţionează sau se toarnă diferite obiecte. ♦ fig. Clişeu, şablon. ♦ Ştanţă pentru baterea (bate) monedelor. ♦ Cofraj. 3. (înv.) Urmă, întipărire. – Din sl. tiparŭ.Trimis de ana_zecheru, 30.05.2008. Sursa: DEX '98TIPÁR s. 1. v. tipărire. 2. (tipogr.) (înv.) stambă. (A da la tipar.) 3. (tipogr.) tipar adânc v. calcografie; tipar înalt = pantografie. 4. v. zaţ. 5. v. presă. 6. v. ştanţă. 7. v. urmă. 8. v. şablon. 9. v. calapod. 10. (rar) patron. (tipar pentru un obiect de îmbrăcăminte.) 11. model, prototip. tip. (A construit templul după tiparele greceşti.) 12. model, (înv.) izvod. (Un tipar de scrisoare.) 13. v. cofraj. 14. v. formă. 15. tipar metalic v. cochilă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTIPÁR s. v. ciubuc, ciubucar, clişeu, imprimerie, lambar, lămbuitor, loc comun, tipografie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetipár s. n., pl. tipáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTIPÁR tipare n. 1) Totalitate a procedeelor folosite la imprimarea tipografică a unui text, a unei ilustraţii etc. 2) Ansamblu de mijloace tehnice cu ajutorul cărora se publică un text. Hârtie de tipar . ♢ Bun de (sau pentru ) tipar gata pentru editare. A da la tipar a preda un manuscris spre tipărire. 3) Obiect determinat după care se reproduc obiectele identice; calapod; şablon; model. 4) Urmă lăsată pe o suprafaţă prin apăsare. /<ngr. tipári[on], sl. tiparuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtipár (-re), s.n. – 1. Formă, matrice. – 2. Etalon, şablon. – 3. Model, formă. – 4. Urmă, amprentă. – 5. Tipografie, presă tipografică. – 6. Imprimare, publicaţie. Mgr. τυπάριον (Cihac, II, 707; Murnu 56), cf. sl. tiparŭ (Conev 114). – Der. tipări, vb. (a reproduce, a imprima, a publica, a da formă, a modela); tipăreală, s.f. (imprimare, munca de tipar); tipăritură, s.f. (publicaţie); tiparnă, s.f. (înv., tipografie), din sl. tiparĭnŭ, cultism; tiparnic, adj. (tipărit; de tipar, tipografic), înv.; tiparniţă, s.f. (tipar, tipografie), înv.; întipări, vb. (a imprima); retipări, vb. (a reimprima).Trimis de blaurb, 15.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.