tinduţă

TINDÚŢĂ, tinduţe, s.f. Diminutiv al lui tindă. – Tindă + suf. -uţă.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



tindúţă s. f., g.-d. art. tindúţei; pl. tindúţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic