teurgie

TEURGÍE s.f. (livr.) Magie albă. [pr.: te-ur-] – Din fr. théurgie, lat. theurgia.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TEURGÍE s. v. magie albă.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



teurgíe s. f. (sil. te-ur-), art. teurgía, g.-d. teurgíi, art. teurgíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TEURGÍE s.f. (Ant.) Operaţie magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea a stabili un contact cu divinitatea sau cu forţele demonice printr-o evocare, efectuând astfel miracole; magie albă. [pron. te-ur-, gen. -iei. / cf. fr. théurgie, lat. theurgia, gr. theourgia < theos – zeu, ergon – operă].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



TEURGÍE s. f. 1. (ant.) operaţie magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea că se poate stabili un contact cu divinitatea sau cu forţele demonice printr-o evocare. ♢ (în fil. neoplatoniciană) arta de a face ca Dumnezeu să coboare în suflet, creând astfel o stare extatică. 2. gen de magie prin care se pretinde punerea în contact cu divinitatea binefăcătoare; magie albă. 3. ştiinţa miracolelor; pretinsă artă de a face minuni. (< fr. théurgie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN