temporizator

TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. – Din fr. temporisateur.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



temporizatór adj. m., pl. temporizatóri; f. sg. şi pl. temporizatoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TEMPORIZAT//ÓR temporizatoroáre (temporizatoróri, temporizatoroáre) Care temporizează; care tărăgănează. /<fr. temporisateur

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TEMPORIZATÓR, -OÁRE adj. Care temporizează. [cf. fr. temporisateur].

Trimis de LauraGellner, 03.06.2007. Sursa: DN



TEMPORIZATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care temporizează. II. s. n. aparat care introduce intenţionat un interval de timp între începutul şi sfârşitul funcţionării unui dispozitiv electric sau electronic. (< fr. temporisateur)

Trimis de raduborza, 28.12.2007. Sursa: MDN