- temperament
- TEMPERAMÉNT, temperamente, s.n. Ansamblul trăsăturilor fiziologice şi nervoase ale unei persoane, care determină diferenţieri psihice şi de comportament între indivizi; fire. ♦ Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. tempérament, lat. temperamentum.Trimis de RACAI, 18.04.2008. Sursa: DEX '98TEMPERAMÉNT s. 1. v. fire. 2. v. avânt.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTEMPERAMÉNT s. v. aer, climat, climă, conformaţie, constituţie, factură, fizic, natură, structură, temperatură, vreme.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetemperamént s. n., pl. temperaménteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTEMPERAMÉNT temperamente n. 1) Totalitate a particularităţilor psihice şi fiziologice, care determină excitabilitatea şi comportamentul unei persoane. temperament coleric. temperament sangvinic. 2) Energie vitală. ♢ Cu (sau plin de) temperament plin de energie. /<lat. temperamentum, fr. tempéramentTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTEMPERAMÉNT s.n. 1. Totalitatea particularităţilor individuale ale psihicului omenesc, manifestate prin rapiditatea şi intensitatea desfăşurării proceselor psihice şi prin gradul de sensibilitate; fire. ♢ Temperamentul arborilor = mod de comportare a speciilor forestiere faţă de lumină. 2. Energie, impetuozitate, elan. [pl. -te, -turi. / cf. lat. temperamentum, fr. tempérament].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTEMPERAMÉNT s. n. 1. ansamblul particularităţilor legate de latura dinamică şi energetică a activităţii psihice a unei persoane, având o bază ereditară şi exprimându-se stabil în comportament; fire. 2. energie vitală, impetuozitate, elan. (< fr. tempérament, lat. temperamentum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.