teatru

TEÁTRU, teatre, s.n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole; p. ext. instituţie de cultură care organizează spectacole. 2. Spectacol, reprezentaţie dramatică. ♢ loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ♢ expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (fam.) Discuţie aprinsă între mai mulţi, ceartă care atrage pe curioşi. 3. Arta de a prezenta în faţa unui public un spectacol, o piesă. ♦ Profesiunea de actor, de regizor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acţiune. ♢ Teatru de operaţii (sau de război) = câmp de luptă; teritoriu, loc unde au loc acţiuni militare ample în timp de război. – Din fr. théâtre, lat. theatrum.

Trimis de LauraGellner, 25.06.2004. Sursa: DEX '98



TEÁTRU s. 1. v. actorie. 2. scenă. (A părăsit teatrul în culmea gloriei.) 3. v. dramaturgie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



teátru s. n. (sil. tea-tru), art. teátrul; pl. teátre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TEÁTR//U teatrue n. 1) Instituţie de cultură care se ocupă cu punerea în scenă a operelor dramatice sau muzicale. teatru de revistă. teatru de păpuşi. teatru de operă. 2) Clădire în care se află această instituţie. ♢ teatru de vară loc special amenajat într-o grădină publică, unde au loc reprezentaţii artistice vara. 3) Prezentare pe scenă a unei opere dramatice; spectacol dramatic. ♢ De teatru care este destinat scenei; teatral. 4) Arta de a reprezenta pe scenă opere dramatice; profesie de actor. 5) Ansamblu de opere dramatice (aparţinând unui scriitor, unei şcoli literare sau unei epoci); dramaturgie. 6) pop. Discuţie aprinsă care atrage atenţia celor din jur. ♢ A face (sau a juca) teatru a se preface. 7) Loc de desfăşurare (a unei acţiuni, a unui eveniment etc.). ♢ teatru de operaţii (sau de război) zonă în care are loc o acţiune militară; câmp de luptă. [Sil. tea-tru] /<lat. theatrum, ngr. théatron, fr. theâtre, germ. Theater

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TEÁTRU s.n. I. 1. Clădire special construită pentru reprezentarea spectacolelor. 2. Spectacol, reprezentaţie. ♢ A face (sau a juca) teatru = a se preface. 3. Arta de a reprezenta opere dramatice; dramaturgie; profesiunea de actor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. II. Loc unde se petrece, unde se desfăşoară o întâmplare, un eveniment. ♢ (mil.) Teatru de operaţii (sau de război) = câmp de luptă. // (În forma teatro-; scris şi theatro-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) arta dramatică", "dramatic", "(referitor la) teatru (I)", [pron. tea-. / cf. fr. théâtre, it. teatro, germ. Theater < lat. theatrum, gr. theatron].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



TEÁTRU s. n. I. 1. arta de a reprezenta în faţa unui public un spectacol dramatic, muzical, coregrafic etc. 2. instituţie artistică destinată reprezentării spectacolelor. 3. totalitatea lucrărilor dramatice ale unui popor sau autor; dramaturgie. 4. profesiunea de actor sau de regizor. 5. spectacol, reprezentaţie scenică. o a face (sau a juca) teatru = a se preface. II. loc unde se petrece, se desfăşoară un eveniment, o acţiune. o teatru de război = vast spaţiu terestru, maritim, aerian în care se duc acţiuni militare de mare importanţă politico-strategică; (în trecut) teatru de operaţii = teritoriu unde se desfăşoară acţiuni de luptă. (< fr. théâtre, lat. theatrum, gr. theatron, germ. Theater)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



teátru (-re), s.n. – 1. Spectacol. – 2. Instituţie de cultură care organizează spectacole. – Mr. θeatru. fr. théâtre, şi mai înainte (se. XVIII) din ngr. θέατρον. – Der. teatral, adj., din fr. théâtral; teatricesc, adj. (înv., teatral), după ngr. θεατριϰός.

Trimis de blaurb, 02.03.2009. Sursa: DER