- tarac
- TARÁC, taraci, s.m. Stâlp bătut în pământ, care serveşte ca element de susţinere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. [var.: taráş s.m.] – ucr. taraš.Trimis de pan111, 10.05.2004. Sursa: DEX '98TARÁC s. v. antricot, cotlet.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetarác s. m., pl. taráciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictarác (-ci), s.m. – Prăjină, stîlp, pilon. – var. mold. taraş, tăraş. Mr. tăracă. tc. tarak "pieptene" (Tiktin; Lokotsch 2826), cf. ngr. ταράϰι "bridă", bg. tarak "greblă", rus. tarak "prăjină" (Vasmer, III, 77). var. mold. se explică prin rut. taraš (Candrea), pol., ceh. taraš "terasare" (Cihac, II, 401; după Tiktin şi Byck-Graur, BL, I, 24, de la pronunţarea mold. a pl. taraci). Otărac, s.m. (Olt., crevace, piesă încovoiată la scheletul luntrei) pare a fi acelaşi cuvînt.Trimis de blaurb, 24.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.