- tarabagiu
- TARABAGÍU, tarabagii, s.m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Din tarabă + suf. -agiu.Trimis de pan111, 09.05.2004. Sursa: DLRMTARABAGÍU, tarabagii, s.m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Tarabă + suf. -agiu.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TARABAGÍU s. (înv.) boltaş, prăvăliaş. (tarabagiul vindea marfa la tarabă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetarabagíu s. m., art. tarabagíul; pl. tarabagíi, art. tarabagíiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTARABAGÍ//U tarabagiui m. înv. Vânzător ambulant care îşi expunea marfa pe o tarabă. /tarabă + suf. tarabagiugiuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.