tapangea

TAPANGEÁ, tapangele, s.f. (înv.) Lovitură dată cu palma; palmă, calcavură. – Din tc. tabanca "pistol".

Trimis de dante, 02.07.2004. Sursa: DEX '98



TAPANGEÁ s. v. palmă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



tapangeá s. f., art. tapangeáua, g.-d. art. tapangélei; pl. tapangéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



tapangeá, tapangéle, s.f. (reg.) 1. lovitură dată cu palma; calcavură. 2. (la pl.) bătaie. 3. pistol.

Trimis de blaurb, 02.03.2007. Sursa: DAR



tapangeá (-éle), s.f. – 1. Ciomăgeală, bătaie. – 2. (Olt.) Pistol. tc. tapance (Şeineanu, II, 348). Este probabil cuvînt identic cu rapanghel, s.n. (lovitură, bătaie), format după pl. tapang(h)ele (schimbarea iniţialei nu este clară; der. din ngr. παραγγελία "ordin", propusă de Bogrea, Dacor., III, 735, nu pare posibilă, cf. Gáldi 246).

Trimis de blaurb, 22.02.2009. Sursa: DER