taifet

taifet: TAIFÉT, taifeturi, s.n. (înv.) Taifas. [var.: taefét s.n.] – et. nec.

Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX '98

TAIFÉT s. v. apucătură, deprindere, obicei, obişnuinţă, tabiet.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

taifét s. n. (sil. tai-), pl. taiféturi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

tabiet — TABIÉT, tabieturi, s.n. Deprindere, gust pe care cineva şi l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obişnuinţă; p. ext. manie. ♢ loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise şi fixe. ♢ expr. A şi face tabietul = a şi satisface un gust… … Dicționar Român
taefet — TAEFÉT s.n. v. taifet. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
taifas — TAIFÁS, taifasuri, s.n. Conversaţie familiară, intimă, pe teme minore; flecăreală, pălăvrăgeală plăcută; taifet. – Din ngr. taïfás. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TAIFÁS s. sfat, (fam.) taclale (pl.). (Stă la taifas toată ziua.)… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias