binoclu

BINÓCLU, binocluri, s.n. Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre, folosit pentru a vedea obiectele situate la (mare) distanţă. – Din fr. binocle.

Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98



BINÓCLU s. (înv.) perspectivă. (Priveşte prin binoclu.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



binóclu s. n. (sil. -clu; mf. bin-), art. binóclul; pl. binócluri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BINÓCLU binocluri n. 1) Instrument optic format din două lunete paralele, folosit pentru a observa obiectele situate la distanţă. 2) Fel de pansament, care acoperă ambii ochi; pansament binocular. [Sil. -no-clu] /<fr. binocle

Trimis de siveco, 24.01.2006. Sursa: NODEX



BINÓCLU s.n. 1. Instrument optic format din două lunete terestre mici, folosit pentru a privi obiectele aşezate la distanţă. 2. Pansament care acoperă amândoi ochii. [pl. -uri. / < fr. binocle].

Trimis de LauraGellner, 09.03.2006. Sursa: DN



binóclu (binócluri), s.n. – Instrument optic folosit pentru a vedea obiectele la distanţă. fr. binocle. – Der. binocla, vb. (a privi cu binoclu; a privi pe furiş); binocular, adj. din fr. binoculaire.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



!binóclu (bi-no-clu/bin-o) s. n., art. binóclul; pl. binócluri

Trimis de Laura-ana, 10.05.2007. Sursa: DOOM 2



BINÓCLU s. n. 1. instrument optic din două lunete identice paralele, pentru a privi obiectele la distanţă. 2. pansament care acoperă amândoi ochii. (< fr. binocle, lat. binoculus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN