binişliu

binişliu
BINIŞLÍU, binşlii, s.m. (înv.) Persoană care purta biniş; p. ext. curtean. – Din tc. binişli.
Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98

binişlíu s. m., art. binişlíul; pl. binişlíi, art. binişlíii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • biniş — BINÍŞ, binişuri, s.n. Haină boierească lungă de ceremonie, cu mânecile largi şi despicate, strânsă pe bust şi largă în poale, căptuşită cu blană şi devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari. [var.: (înv. şi reg.) beníş s.n.] – Din tc.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”