- binişliu
- BINIŞLÍU, binşlii, s.m. (înv.) Persoană care purta biniş; p. ext. curtean. – Din tc. binişli.Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98binişlíu s. m., art. binişlíul; pl. binişlíi, art. binişlíiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.