Dicționar Român. 2013.
săpunăriţă — SĂPUNĂRÍŢĂ, săpunăriţe, s.f. (bot.) Săpunariţă. – Săpun + suf. ăriţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SĂPUNĂRIŢ//Ă săpunăriţăe f. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, erectă, cu flori albe şi cu frunze alungite, a cărei rădăcină… … Dicționar Român
ciuin — CIUÍN, ciuini, s.m. Plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se întrebuinţează în industria textilă, farmaceutică şi alimentară: odagaci, săpunel, săpunăriţă (Saponaria officinalis). – Din tc. çöven. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa … Dicționar Român
săpun — SĂPÚN, săpunuri, s.n. Produs obţinut prin saponificarea (saponifica) acizilor graşi sau a grăsimilor cu soluţii care conţin hidroxid de sodiu sau de potasiu, şi care serveşte la spălarea corpului, a rufelor etc.; bucată din acest produs. ♦ (La pl … Dicționar Român
odagaci — ODAGÁCI s.m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, săpunariţă (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbuşti exotici, cu ramuri brune şi păroase, cu… … Dicționar Român
berbecei — BERBECÉI s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
buruianăalbă — BURUIANĂ ÁLBĂ s. v. ciuin, odagaci, săpunariţă. Trimis de siveco, 02.12.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… … Dicționar Român
ciuen — ciuén (ciuín), ciuéni (ciuíni), s.m. (înv.) plantă erbacee cu flori albe sau roz, ale cărei rădăcini se folosesc în industria textilă, farmaceutică, a parfumurilor şi a halvalei; săpunel, săpunariţă, odagaci. Trimis de blaurb, 13.04.2006. Sursa:… … Dicționar Român
călugăr — CĂLÚGĂR, călugări, s.m. I. Bărbat care a făcut legământ să ducă o viaţă religios ascetică şi care trăieşte într o comunitate mănăstirească; monah. II. Instalaţie hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din heleşteie, lacuri sau bazine … Dicționar Român
floare — FLOÁRE, flori, s.f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată şi care are de obicei o corolă frumoasă şi variat colorată. ♢ (La sg. cu înţeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ♢ loc. adj. În floare = (despre plante)… … Dicționar Român
