- săbiiţă
- SĂBIÍŢĂ s. v. sabie, sabiţă, săbioară, săbiuţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
săbiiţă
Look at other dictionaries:
sabie — SÁBIE, săbii, s.f. 1. Armă tăioasă formată dintr o lamă lungă de oţel ascuţită la vârf şi pe una dintre laturi şi fixată într un mâner. ♢ expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninţă în orice moment situaţia cuiva. A trece (sau a lua, a… … Dicționar Român
sabiţă — SÁBIŢĂ, sabiţe, s.f. (iht.) Sabie (2). – Din bg. sabica. Trimis de spall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SÁBIŢĂ s. (iht.; Pelecus cultratus) sabie, săbioară, săbiuţă, (reg.) bârcie, săbicioară, săbiiţă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime… … Dicționar Român
săbioară — SĂBIOÁRĂ, săbioare, s.f. 1. Săbiuţă (1). 2. (iht.) Sabie (2). 3. (bot.) Gladiolă, săbiuţă (2). [pr.: bi oa ] – Sabie + suf. ioară. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SĂBIOÁRĂ s. 1. săbiuţă, (reg.) săbiuş … Dicționar Român
săbiuţă — SĂBIÚŢĂ, săbiuţe, s.f. 1. Diminutiv al lui sabie; săbioară. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de sabie şi cu florile purpurii; gladiolă, săbioară (3) (Gladiolus imbricatus). [pr.: bi u ] – Sabie + suf. uţă. Trimis de… … Dicționar Român
