sâsâitură

sâsâitură
SÂSÂITÚRĂ, sâsâituri, s.f. Sunet carcteristic scos de şerpi, gâşte etc.; sâsâit1. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecţiei "ss!" (cu scopul de a obţine linişte). [pr.: -sâ-i-] – Sâsâi + suf. -tură.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SÂSÂITÚRĂ s. 1. v. şuierătură. 2. v. sâsâit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sâsâitúră s. f. (sil. -sâ-i-), g.-d. art. sâsâitúrii; pl. sâsâitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • sâsâit — SÂSÂÍT1 s.n. Sâsâire. ♦ Sunetul caracteristic, asemănător cu un s prelungit, pe care îl scot unele animale sau păsări, ca şarpele, gâsca; sâsâitură; p. gener. orice sunet asemănător. – v. sâsâi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • şuierătură — ŞUIERĂTÚRĂ, şuierături, s.f. Şuierat1, şuier. [pr.: şu ie ] – Şuiera + suf. ătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞUIERĂTÚRĂ s. 1. v. şuierat. 2. v. ţiuitură. 3. v. flu ierătură. 4. păcăneală, păcănire, păcănit, pă …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”