- sâsâi
- SÂSÂÍ, sấsâi, vb. IV. intranz. 1. (Mai ales despre gâşte, şerpi) A scoate un sunet asemănător unui "s" prelungit. ♦ (Despre lemne ude care ard) A produce un sunet şuierător din cauza apei evaporate în timpul arderii; a fâşâi. 2. (Despre oameni) A vorbi defectuos, pronunţând "s" în loc de "ş" sau deformând unele sunete; a vorbi peltic. – Formaţie onomatopeică.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SÂSÂÍ vb. 1. v. şuiera. 2. (Transilv. şi Olt.) a şişcăvi. (Un om care sâsâi când vorbeşte.) 3. a fâşâi. (Lemnele sâsâi în sobă.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSÂSÂÍ vb. v. fâsâi, foşni, suna, susura, sopoti, şopti, şuşoti, şuşui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesâsâí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. sâsâi, 3 sg. şi pl. sâsâie, imperf. 3 sg. sâsâiáTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SÂSÂÍ sâsâi intranz. 1) (mai ales despre gâşte sau despre şerpi) A scoate sunete specifice asemănătoare sunetului "s" prelungit. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific uşor în timpul arderii; a sfârâi. 3) (despre persoane) A pronunţa "s" în loc de "ş"; a avea o pronunţie defectuoasă a sunetului "ş". /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsâsâi, sâsâie, s.n. (reg.) 1. hambar de cereale; sâsâiac. 2. ladă mare în care se păstrează cereale.Trimis de blaurb, 24.11.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.