sâmbătă

SÂMBĂTĂ, sâmbete, s.f., adv. 1. s.f. A şasea zi a săptămânii, care urmează după vineri. ♢ Sâmbăta Mare sau Sâmbăta Paştilor = sâmbăta din ajunul duminicii Paştilor. Sâmbăta morţilor (sau a moşilor) = nume dat anumitor sâmbete din an, în care se fac slujbe de pomenire şi pomeni pentru morţi. ♢ expr. A purta (sau a ţine cuiva) sâmbetele = a duşmăni, a pizmui, a urî pe cineva; a purta (cuiva) un gând rău, a căuta să facă rău cuiva. A se duce pe apa sâmbetei = a se pierde, a se prăpădi, a se distruge. 2. adv. a) În sâmbăta (1) imediat precedentă sau următoare, b) (Mai ales art.) Într-o zi de sâmbătă (1), în timpul zilei de sâmbătă, c) (art.) În fiecare sâmbătă (1). – Din sl. sonbota.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SÂMBĂTĂ s. (bis.) 1. sâmbăta mare = sâmbăta Paştilor; sâmbăta morţilor = sâmbăta moşilor; sâmbăta moşilor v. sâmbăta morţilor; sâmbăta Paştilor v. sâmbăta mare. 2. (la mozaici) sabat.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



SÂMBĂTĂ s. v. săptămână.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



sâmbătă s. f., g.-d. art. sâmbetei; pl. sâmbete

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SÂMBĂTĂ sâmbete f. A şasea zi a săptămânii. ♢ A se duce pe apa sâmbetei a se prăpădi; a se pierde. /<lat. sambata, sl. sonbota

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX