- suveică
- SUVÉICĂ, suveici, s.f. 1. Piesă de lemn la războiul de ţesut, de formă lunguiaţă, care serveşte la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii; suvelniţă. ♢ expr. (Iute) ca o suveică sau ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic. 2. Piesă din mecanismul maşinii de cusut, în care se introduce un mosorel cu aţă. – Din bg. sovalka.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98SUVÉICĂ s. (text.) navetă, (pop.) suvelniţă. (suveică la războiul de ţesut.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesuvéică s. f., g.-d. art. suvéicii; pl. suvéiciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUVÉI//CĂ suveicăci f. 1) Piesă la războiul de ţesut, servind la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii. ♢ (Iute) ca o suveică (sau (iute) ca suveicăca) se spune despre o persoană harnică şi sprintenă. 2) Organ al maşinii de cusut în care se introduce mosorul sau ţeava cu aţa ce vine dedesubt. [Sil. -vei-] /<bulg. sovalkaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsuveícă (-ci), s.f. – Piesă la războiul de ţesut. – var. suvelniţă. Mr. suval’că, megl. săvaică, suvalcă. sl., cf. sb. sovilja, bg. sovelka (Cihac, II, 381; Pascu, suf., 233; Iordan, Dift., 102; Conev 61).Trimis de blaurb, 14.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.