- surzie
- SURZÍE s. v. surditate, surzeală, surzenie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesurzíe s. f., g.-d. art. surzíei; pl. surzíiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
surd — SURD, Ă, surzi, de, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu aude (bine), lipsit (total sau parţial) de auz. ♦ fig. Care nu vrea să audă, să înţeleagă; neînduplecat, nesimţitor, fără suflet. ♢ loc. adv. (Substantivat) De( a) surda = în zadar,… … Dicționar Român
surditate — SURDITÁTE, surdităţi, s.f. 1. Infirmitate congenitală sau dobândită, care constă în imposibilitatea (totală sau parţială) de a percepe sunetele; surzenie. ♢ Surditate psihică = imposibilitate de a recunoaşte şi a distinge cu simţul auzului sursa… … Dicționar Român