- sughiţa
- SUGHIŢÁ, sughíţ, vb. I. intranz. A scoate sughiţuri. [prez. ind. şi: sughit] – lat. pop. subgluttiare (= singultare).Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98sughiţá vb., ind. prez. 1 sg. sughíţ, 3 sg. şi pl. sughíţă; ger. sughiţândTrimis de siveco, 22.09.2008. Sursa: Dicţionar ortograficA SUGHIŢÁ sughíţ intranz. A scoate involuntar un sunet scurt, nearticulat, cauzat de contracţia bruscă a diafragmei; a scoate sughiţuri; a icni. sughiţa de frig. ♢ sughiţa de plâns a plânge foarte tare, cu sughiţuri. /<lat. subgluttiareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsughiţá (-ţ, át), vb. – A scoate zgomote prin contractarea diafragmei. – Mr. sugliţ(are), megl. sugliţ(are.) lat. subglŭttĭare (Cihac, I, 126; Densusianu, Hlr., 170; Puşcariu 1682; Densusianu, Filologie, 448; REW 7943; Tiktin), cf. sicil. suggyttsari, calabr. sogliuttu, suggiuttu, roman. sulluttsare, sp. sollozar, port. soluçar. Legătura cu singultĭāre (Philippide, Principii, 108) este anterioară rom. Uz general (ALR, I, 84). – Der. sughiţ, s.n. (contracţie a diafragmei însoţită de zgomot; hohot).Trimis de blaurb, 07.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.