- sugel
- SUGÉL, sugei, s.m. 1. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe (Lamium purpureum). ♢ Sugel alb = plantă erbacee cu frunze peţiolate şi flori albe (Lamium album). ♢ Compus: sugel-galben = plantă erbacee cu frunzele peţiolate şi flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum). 2. (pop.) Panariţiu. – lat. sigillum (după suge).Trimis de rain_drop, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SUGÉL s. (bot.) 1. (Lamium purpureum) urzică moartă, (reg.) ţigancă. 2. sugel-alb (Lamium album) = urzică moartă, (reg.) faţa-mâţei, urzică albă, urzică creaţă. 3. sugel-galben (Galeobdolon luteum) = (reg.) gălbiniţă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSUGÉL s. v. panariţiu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesugél s. m., pl. sugéi, art. sugéiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsugél-gálben s. m.Trimis de siveco, 25.01.2008. Sursa: Dicţionar ortograficSUGÉ//L1 sugeli m. Plantă erbacee rău mirositoare, cu tulpina în patru muchii, cu frunze de forma inimii şi flori roşii. ♢ sugel-alb sugel cu flori albe sau albe-gălbui. sugel-galben sugel cu flori galbene-aurii. /<lat. sigillumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUGÉ//L2 sugeli m. pop. Inflamaţie purulentă a ţesuturilor degetelor; panariţiu. /<lat. sigillumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsugél (-éi), s.m. – 1. Panariţiu. – 2. Urzică-moartă (Lamium purpureum, L. album). – var. sugiu. lat. sūgĭllum, rezultatul unei contaminări a lui sĭgĭllum "pecete" cu sūgillāre "a face vînătăi" (Puşcariu, Dimin., 172; REW 7903), cf. it. sugello "sigiliu" şi, pentru confuzia ambelor cuvinte, Vitt. Pisani, IF, LIII, 22-3. Contaminarea cu suge (Tiktin; Candrea), nu pare o ipoteză necesară. Sugiu apare în loc de *sugeu, sing. reconstituit după pl. sugei (după Candrea, de la sugel considerat drept dim.).Trimis de blaurb, 06.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.