- sufleţele
- sufleţéle s.n. pl. (reg.) 1. Mărgăritărele, lăcrimioare. 2. dediţei.Trimis de blaurb, 26.01.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
sufleţele
Look at other dictionaries:
infern — INFÉRN s.n. 1. Loc unde sălăşluiesc sufletele celor păcătoşi, după moarte, supuse la chinuri veşnice; iad, gheenă, tartar; hades, orc. 2. fig. Loc de dezordine şi de confuzie; viaţă plină de chinuri, mizerabilă; situaţie chinuitoare, greu de… … Dicționar Român
purgatoriu — PURGATÓRIU s.n. (În religia catolică) Loc unde sufletele celor morţi cu păcate mai uşoare s ar purifica prin suferinţe înainte de a intra în paradis. ♦ fig. Loc sau perioadă de suferinţă (trecătoare). – Din lat. purgatorius, it. purgatorio.… … Dicționar Român
elizeu — ELIZÉU, elizee, s.n. Loc unde cei vechi credeau că se duc sufletele oamenilor virtuoşi. ♢ (Adjectival) Câmpiile elizee. – Din fr. Élysée, lat. Elysium. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 elizéu s. n. (sil. zeu), art. elizéul; pl. elizée … Dicționar Român
furie — FÚRIE, furii, s.f. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violenţă. ♢ loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ fig. (Rar) Dorinţă puternică, patimă, pornire nestăpânită. [acc … Dicționar Român
iad — IAD, iaduri, s.n. (În credinţa creştină) Loc în care sufletele păcătoşilor ar fi supuse la chinuri veşnice; infern, gheenă. ♦ fig. Situaţie chinuitoare, greu de suportat. – Din sl. jadŭ. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Iad ≠ eden,… … Dicționar Român
lemuri — LEMÚRI s.m. pl. Suflete ale morţilor în credinţele vechilor romani. – Din lat. lemures, fr. lémures. Trimis de LauraGellner, 19.05.2004. Sursa: DEX 98 LEMÚRI s. pl. (mitol.) larve (pl.). (lemuri la romani.) … Dicționar Român
limb — LIMB, limburi, s.n. 1. Partea lată (şi verde) a frunzei, legată de ramură (sau de tulpină) prin codiţă. 2. Marginea gradată a scării unui instrument topografic de măsură. 3. Navă folosită la limbare. – Din fr. limbe, germ. Limbus. Trimis de… … Dicționar Român
mani — s.m. pl. Nume dat în mitologia romanilor şi a vechilor popoare italice sufletelor morţilor, considerate zei ocrotitori ai căminului. – Din lat. manes, ium. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mani s. m. pl., art. mánii Trimis de siveco … Dicționar Român
paradis — PARADÍS, paradisuri, s.n. Grădina raiului în care, potrivit credinţelor religioase, au trăit Adam şi Eva până la păcatul originar şi în care ajung după moarte sufletele oamenilor fără păcate; rai1; eden. ♢ loc. adj. De paradis = splendid, minunat … Dicționar Român
rai — RAI1 s.n. Loc plin de încântare şi de fericire unde, potrivit credinţelor religioase, ar ajunge după moarte sufletele celor care respectă preceptele religiei; paradis, eden, cer2 (3). ♦ fig. Loc din natură deosebit de frumos. ♦ fig. Loc în care… … Dicționar Român
