- suda
- SUDÁ, sudez, vb. I. tranz. A îmbina două piese metalice realizând între ele, prin încălzire sau prin presare, în anumite condiţii de temperatură şi de presiune, o legătură metalică sau chimică. ♦ fig. A se uni, a se închega, a se lega. ♦ (Despre oase, ligamente etc.) A se uni, a se lipi (după ce au fost rupte sau tăiate etc.). ♦ refl. (Despre elemente ale vorbirii) A se uni formând un singur cuvânt; a se aglutina. – Din fr. souder.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98SUDÁ vb. 1. (med.) a se prinde. (Oasele fracturate s-au suda.) 2. (lingv., biol., tehn.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) uni. (Două elemente care se suda.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesudá vb., ind. prez. 1 sg. sudéz, 3 sg. şi pl. sudeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SUD//Á sudaéz tranz. 1) (piese metalice) A îmbina prin topire sau prin presare în stare de incandescentă; a lipi. 2) A face să se sudeze. /<fr. souderTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SUD//Á pers. 3 se sudaeáză intranz. 1) (despre oase, ligamente etc.) A-şi recăpăta integritatea prin concreştere. 2) (despre elemente ale vorbirii) A se uni, formând un singur cuvânt. /<fr. souderTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUDÁ vb. I. tr. A îmbina (realizând o legătură atomică) două piese de metal astfel încât să adere perfect una la cealaltă. ♦ refl. (Despre oase, ligamente) A se uni, a se lega. ♦ refl. (Despre elemente de vorbire) A se alipi unul de altul, formând un singur cuvânt. [< fr. souder].Trimis de LauraGellner, 20.05.2007. Sursa: DNSUDÁ vb. I. tr. a îmbina două piese de metal prin sudare. II. refl. 1. (despre oase, ligamente) a se uni, a se lega, a se lipi. 2. (despre elemente de vorbire) a se alipi unul de altul, formând un singur cuvânt. (< fr. souder)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNsudá (-déz, -át), vb. – A lipi. fr. souder. – Der. sudor, s.m., din fr. soudeur; sudură, s.f., din fr. soudure.Trimis de blaurb, 06.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.