- sud
- SUD s.n. 1. Punct cardinal opus nordului, aflat în direcţia în care se îndreaptă Soarele la amiază în emisfera nordică; miazăzi, amiază. ♢ loc. adj. De sud = sudic. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei ţări etc., aşezată spre sud (1). ♦ Popoare, populaţii care locuiesc în sud (2). – Din fr. sud.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98Sud ≠ miazănoapte, nord,Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSUD s. (geogr.) miazăzi, (înv. şi pop.) miază, (Transilv.) prânz, (înv.) austru, meriziu. (Spre sud se zărea soarele.)Trimis de siveco, 21.01.2009. Sursa: SinonimeSUD s. v. acţiune, cauză, judecată, judeţ, proces.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesud s. n., simb. STrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUD n. (în opoziţie cu nord) 1) Punct cardinal care indică direcţia Soarelui la amiază; miazăzi. ♢ Sud-est punct cardinal intermediar, care indică direcţia între sud şi est. Sud-vest punct cardinal intermediar, care indică direcţia între sud şi vest. De sud sudic; austral. 2) Parte (a globului pământesc, a unui continent, a unei ţări etc.) care este situată în această direcţie în raport cu restul teritoriului. Locuitori ai sudului. /<fr. sud, it. sudTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUD s.n. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale principale, care se află în partea opusă nordului; miazăzi. 2. Parte a globului, a unui continent etc. aşezată spre sud (1). [< fr. sud, cf. germ. Süden].Trimis de LauraGellner, 20.05.2007. Sursa: DNSUD s. n. 1. punct cardinal opus nordului; miazăzi. 2. regiune de la sud (1). (< fr. sud)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNsud s.m. – Departament, provincie. sb. sud (Tiktin). sec. XVII-XIX, înv., termen administrativ.Trimis de blaurb, 06.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.