- stână
- STẤNĂ, stâne, s.f. Aşezare păstorească de vară, la munte sau în afara satului (cuprinzând locul şi amenajările necesare), unde se adăpostesc oile şi ciobanii şi unde se prepară produsele din laptele oilor. ♢ expr. A închide lupul în stână = a-şi aduce duşmani în casă. A veni la spartul stânii = a veni prea târziu. – et. nec.Trimis de Catalin_Gherghe, 08.07.2004. Sursa: DEX '98STÂNĂ s. târlă, (rar) oierie, (reg.) băcie, căşărie, colibă, mandră, mutare, odalâc, sălaş, (prin Transilv., Ban. şi vestul Munt.) staul. (O stână de oi, la munte.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimestână s. f., g.-d. art. stânei; pl. stâneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTÂN//Ă stânăe f. 1) Construcţie primitiva în afara satului, unde se adăpostesc oile şi ciobanii vara şi unde se prepară produsele din laptele oilor; oierie; târlă. 2) Loc unde se află această construcţie. ♢ A închide lupul în stână a-şi aduce duşmanii în casă. [G.-D. stânei] /cuv. autoht.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.