strãvéchi — adj. m., f. strãvéche, art. strãvéchea, g. d. art. strãvéchii; pl. m. şi f. strãvéchi … Romanian orthography
imemorial — IMEMORIÁL, Ă, imemoriali, e, adj. Care este dintr o epocă foarte îndepărtată; străvechi. [pr.: ri al] – Din fr. immémorial. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMEMORIÁL adj. v. străvechi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
secular — SECULÁR, Ă, seculari, e, adj. 1. Care durează mai multe secole, care are o vechime de unul sau de mai multe secole; p. ext. extrem de vechi, străvechi. 2. (livr.) Laic. – Din fr. séculaire, lat. saecularis. Trimis de LauraGellner, 21.07.2004.… … Dicționar Român
antediluvian — ANTEDILUVIÁN, Ă, antediluvieni, e, adj., subst. (Timp) care aparţine unei epoci străvechi a omenirii, dinainte de glaciaţia cuaternară. ♦ fig. Foarte vechi, străvechi; învechit, perimat. [pr.: vi an] – Din fr. antédiluvien. Trimis de ana zecheru … Dicționar Român
arhaic — ARHÁIC, Ă, arhaici, ce, adj., s.n. 1. adj. Care aparţine sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcţii etc.) Foarte vechi, ieşit de mult din uz. 2. s.n. Cea mai veche eră geologică … Dicționar Român
geologic — GEOLÓGIC, Ă, geologici, ce, adj. Care aparţine geologiei, privitor la geologie. ♦ Străvechi. [pr.: ge o ] – Din fr. géologique. Trimis de gall, 19.12.2008. Sursa: DEX 98 geológic adj. (sil. ge o ) → logic Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
gorgan — GORGÁN, gorgane, s.n. Movilă înălţată deasupra unui mormânt străvechi. – cf. rus. k u r g a n. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 gorgán s. n., pl. gorgáne Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic GORGÁN gorgane … Dicționar Român
paleoastronaut — PALEOASTRONAÚT, paleoastronauţi, s.m. Fiinţă despre care unele documente străvechi atestă că ar fi călătorit cu vehicule ce aveau atribute tehnice proprii aeronavelor şi astronavelor. [pr.: le o as ] – Paleo + astronaut. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
primitiv — PRIMITÍV, Ă, primitivi, e, adj. 1. – Din perioada de la începutul societăţii umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni şi despre manifestările… … Dicționar Român
străbun — STRĂBÚN, Ă, străbuni, e, adj. s.m. şi f. 1. adj. Strămoşesc; străvechi. 2. s.m. şi f. Tatăl ori mama bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoţii lor; străbunic (1), răzbunic, strămoş (2). 3. s.m. şi f. Strămoş (1). – Stră + bun … Dicționar Român
