- primitiv
- PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. – Din perioada de la începutul societăţii umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni şi despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenţei sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care serveşte ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (În sintagma) Culori primitive = cele şapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Denumire dată pictorilor adepţi ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus.Trimis de ana_zecheru, 14.04.2004. Sursa: DEX '98Primitiv ≠ avansat, rafinatTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePRIMITÍV adj., adv. 1. adj. v. barbar. 2. adj. v. neevoluat. 3. adj. v. nedezvoltat. 4. adj. v. necivilizat. 5. adj. înapoiat, neevoluat, rudimentar, sălbatic. (Duceau o viaţă primitiv, în caverne.) 6. adj. v. originar. 7. adj. v. arhaic. 8. adj. primar. (Forma primitiv a unui cuvânt.) 9. adj. rudimentar, simplu. (Unelte primitiv de bronz.) 10. adj., adv. v. grosolan.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprimitív adj. m., pl. primitívi; f. sg. primitívă, pl. primitíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRIMITÍV primitivă (primitivi, primitive) 1) Care ţine de stadiile cele mai timpurii ale societăţii umane; de la începutul omenirii. Om primitiv. 2) (despre oameni) Care a rămas mult în urmă în privinţa nivelului de dezvoltare; necivilizat; sălbatic. 3) Care se prezintă simplu de tot; elementar; rudimentar. Construcţie primitivă. 4) fig. (despre oameni sau despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de educaţie şi de cultură; grosolan; necioplit. 5) Care a rămas aşa cum a fost la început. Formă primitivă. ♢ Cuvânt primitiv cuvânt de la care, cu ajutorul afixelor, sunt formate alte cuvinte. Culori primitive culorile de bază ale spectrului solar. /<fr. primitif, lat. primitivusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRIMITÍV, -Ă adj. 1. De la începutul omenirii, străvechi. ♦ Aflat pe cea dintâi treaptă a dezvoltării societăţii umane. 2. Necultivat, necivilizat, sălbatic. 3. Nume dat pictorilor şi sculptorilor care precedă epoca Renaşterii. 4. Originar, primar; de bază. ♢ Cuvânt primitiv = Cuvânt-bază de la care, cu ajutorul afixelor, se derivă alte cuvinte; culori primitive = cele şapte culori ale spectrului solar. // s.f. (mat.) Primitivă a unei funcţii = funcţie a cărei derivată este egală cu funcţia iniţială. [< fr. primitif, it. primitivo < lat. primitivus < primus – cel dintâi].Trimis de LauraGellner, 05.08.2005. Sursa: DNPRIMITÍV, -Ă I. adj. 1. de la începutul omenirii, străvechi. ♢ aflat pe cea dintâi treaptă a dezvoltării societăţii umane. 2. necultivat, necivilizat, sălbatic. 3. nume dat pictorilor şi sculptorilor care precedă epoca Renaşterii. 4. primar, de bază. o cuvânt primitiv = cuvânt-bază de la care, cu ajutorul afixelor, sunt derivate alte cuvinte; culori ĕ = cele şapte culori ale spectrului solar. II. s. f. 1. (mat.) primitivă (a unei funcţii) = funcţie a cărei derivată este egală cu funcţia iniţială. 2. (inform.) operaţie elementară indivizibilă, neinterferabilă cu altă operaţie de aceleaşi gen. (< fr. primitif, lat. primitivus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.