strămura

strămura
strămurá vb., ind. prez. 1 sg. strămur, 3 sg. şi pl. strămură
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

strămurá, strắmur, vb. I (înv.) 1. a înţepa cu strămurarea (v.). 2. (fig.) a aţâţa.
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • strămurare — STRĂMURÁRE, strămurări, s.f. (pop.) Băţ ascuţit, nuia sau prăjină cu vârf de fier, cu care se îndeamnă vitele la mers; strămurariţă. ♦ p. gener. Nuia lungă, subţire şi flexibilă. [var.: (reg.) stremuráre s.f.] – lat. *stimularia (< stimulus).… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”