percolare — PERCOLÁRE, percolări, s.f. 1. Extragerea dintr un minereu a unor metale sau a unor compuşi metalici prin dizolvarea acestora. 2. (geol.) Străbatere a solului de către apa din precipitaţii. – După fr. percolation. Trimis de cata, 19.02.2008. Sursa … Dicționar Român
penetraţie — PENETRÁŢIE, penetraţii, s.f. 1. Pătrundere în adâncime sau până în partea opusă; întrepătrundere a două corpuri sau a două suprafeţe care se intersectează, penetranţă. 2. Pătrundere, infiltrare. extindere sau circulaţie în spaţiu. ♢ Arteră de… … Dicționar Român
pătrundere — PĂTRÚNDERE, pătrunderi, s.f. Acţiunea de a pătrunde şi rezultatul ei; penetraţie, răzbatere. ♦ fig. înduioşare, impresionare; emoţie. ♦ fig. Capacitatea de a înţelege ceva, agerime de minte; pricepere, iscusinţă; perspicacitate. ♦ fig. Convingere … Dicționar Român
electrocutare — ELECTROCUTÁRE, electrocutări, s.f. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să i provoace o vătămare sau chiar moartea. – v. electrocuta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… … Dicționar Român
parcurgere — PARCÚRGERE s.f. Acţiunea de a parcurge. – v. parcurge. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PARCÚRGERE s. 1. v. străbatere. 2. v. citire. 3. v. răs foire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pa … Dicționar Român
penetranţă — PENETRÁNŢĂ, penetranţe, s.f. (Rar) Penetraţie. ♦ spec. Efect produs prin pătrunderea liniilor de câmp electric printr un electrod. – Din fr. pénétrance. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PENETRÁNŢĂ s. (fiz.) pătrundere, penetraţie.… … Dicționar Român
penetrare — PENETRÁRE, penetrări, s.f. (livr.) Acţiunea de a penetra şi rezultatul ei. – v. penetra. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PENETRÁRE s. v. pătrundere, răzbatere, răzbire, străbatere, străpungere, tre cere. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
proidire — proidíre s.f. (înv.) străbatere, trecere în forţă. Trimis de blaurb, 01.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
străbătătură — străbătătúră, străbătătúri, s.f. (înv.) 1. străbatere, răzbire, penetrare, penetraţie, pătrundere, răzbatere. 2. (fig.) agerime de minte, perspicacitate, pătrundere. Trimis de blaurb, 18.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
