- struţurel
- struţurél, struţuréle, s.n. (reg.) struţ (buchet) mic; bucheţel, struţişor, struţuc, struţucel, struţicior, struţuşor.Trimis de blaurb, 24.01.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
struţuc — struţúc, struţúce, s.n. (reg.) buchet mic de flori, bucheţel, struţişor, struţucel, struţucior, struţurel, struţuşor. Trimis de blaurb, 23.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
struţucel — struţucél, struţucéi, s.m. (reg.) buchet mic de flori; bucheţel, struţişor, struţuc, struţucior, struţurel, struţuşor. Trimis de blaurb, 23.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
struţucior — struţuciór, struţucioáre, s.n. (reg.) struţ (buchet) mic de flori, bucheţel, struţişor, struţuc, struţucel, struţurel, struţuşor. Trimis de blaurb, 23.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român