- struţac
- struţác, struţácuri, s.n. (reg.) carabină mică; struţ.Trimis de blaurb, 23.01.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
struţ — STRUŢ1, struţi, s.m. Pasăre alergătoare mare de stepă, cu picioare lungi şi puternice, cu gât lung şi golaş, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune cenuşii, întrebuinţate ca podoabă, care trăieşte îndeosebi în… … Dicționar Român