- struţ
- STRUŢ1, struţi, s.m. Pasăre alergătoare mare de stepă, cu picioare lungi şi puternice, cu gât lung şi golaş, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenuşii, întrebuinţate ca podoabă, care trăieşte îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ♢ expr. (A avea) stomac de struţ = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din it. struzzo.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STRUŢ2, struţuri, s.n. (reg.) Buchet de flori. – Din struţ1 (cu sensul după germ. Strauss "struţ1" şi "buchet").Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STRUŢ s. v. buchet, mănunchi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestruţ (pasăre) s. m., pl. struţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficstruţ (buchet de flori) s. n., pl. strúţuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTRUŢ struţi m. Pasăre exotică de talie mare, cu gât lung şi cap mic, cu picioare lungi, viguroase, cu aripi scurte şi cu penaj negru sau brun-cenuşiu. /<lat. struthio, struţonis, it. struzzoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstruţ, strúţuri, s.n. (reg.) 1. carabină mică; struţac. 2. buchet (de flori).Trimis de blaurb, 23.01.2007. Sursa: DARstruţ (-ţi), s.m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – var. ştruţ. Megl. ştruş. lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), şi în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Puşcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struţocamil, s.m. (struţ), din gr. στρουθοϰάμηλος.Trimis de blaurb, 02.02.2009. Sursa: DERstruţ (-ţuri), s.n. – (Trans.) Buchet. germ. Strauss (Candrea). – Der. înstruţa, vb. (a orna cu flori, a împodobi).Trimis de blaurb, 02.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.