steluţă

STELÚŢĂ, steluţe, s.f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelişoară. ♦ fig. Scânteie. II. p. anal. 1. Obiect, desen etc. în formă de stea (mică). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pastă făinoasă tăiată în formă de stea (care se pune în supă). 3. Cusătură în formă de stea. 4. Pată de păr alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zăpadă. 6. Stea (II 2) (mică). II. 1. Plantă erbacee cu frunze ovale şi cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: steluţe-de-munte = floare-de-colţ. – Stea + suf. -uţă.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



STELÚŢĂ s. 1. v. asterisc. 2. (reg.) strelici. (steluţăe de grăsime, în supă.) 3. (bot.; Stellaria nemorum) (reg.) albumeală, bătrâniş, iarbă-moale, steaua-fetei. 4. (bot.; Erigeron alpinus şi racemosus) (reg.) ochiul-boului.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



STELÚŢĂ s. v. albumeală, albumiţă, bătrâniş, bumbişor, floarea-reginei, floare-de-colţ, licurici, rocoţea, scânteiuţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



stelúţă s. f., g.-d. art. stelúţei; pl. stelúţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



STELÚŢ//Ă steluţăe f. (diminutiv de la stea) 1) Pată mică de culoare albă pe fruntea unor animale. 2) la pl. Pastă făinoasă în formă de stele mici. 3) Fulg de zăpadă. 4) Cusătură în formă de stea. 5) Ochi de grăsime pe suprafaţa unor alimente lichide ferbinţi. 6) Plan-tă erbacee cu tulpina păroasă, cu frunze late, alungite, cu flori albe, ce creşte prin locuri umbroase şi umede. /stele + suf. steluţăuţă

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX