- stand
- STAND, standuri, s.n. 1. Spaţiu amenajat cu vitrine, mese, panouri etc. pentru aranjarea, într-o expoziţie, într-un magazin etc., a obiectelor care trebuie expuse. 2. Loc special utilat pentru controlul şi încercarea maşinilor noi, ieşite de la montaj. 3. Loc de tragere special amenajat pentru întrecerile de tir. [var.: ştand s.n.] – Din fr. stand, germ. Stand. cf. engl. s t a n d.Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX '98STAND s. (TEHH.) banc. (stand de probă, de încercare.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimestand s. n., pl. stánduriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTAND standuri n. 1) Panou pentru prezentarea diferitelor obiecte. stand de cărţi. 2) Loc special într-o uzină pentru încercarea maşinilor noi; banc de probă. 3) sport Loc amenajat pentru tragerea la ţintă (la tir). /<fr., engl. stand, germ. StandTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTAND s.n. 1. Compartiment unde se etalează la o expoziţie produsele, diagramele etc. 2. Banc de probă (în uzine etc.). 3. Loc amenajat pentru tragere la ţintă şi pentru exerciţii de gimnastică. [var. ştand s.n. / < fr., engl. stand].Trimis de LauraGellner, 04.05.2007. Sursa: DNSTAND s. n. 1. compartiment unde se etalează la o expoziţie produsele, diagramele etc. 2. spaţiu utilat pentru verificarea maşinilor noi sau pentru probe; banc de probă. 3. loc amenajat pentru tragere la ţintă şi pentru exerciţii de gimnastică. 4. aparat cu o construcţie specială, din lemn sau metal, la însămânţările artificiale ale animalelor cu talie mare. (< fr., engl. stand, germ. Stand)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.