spătărel

SPĂTĂRÉL, spătărei, s.m. (înv.) Boier cu rang mic în ţările româneşti, care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate în timp de pace, precum şi atribuţii militare în timp de război. – Din spătar² + suf. -el.

Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM



SPĂTĂRÉL, spătărei, s.m. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Dregător de rang mic care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate, în timp de pace, şi atribuţii militare, în timp de război. – Spătar² + suf. -el.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



spătărél s. m., pl. spătăréi, art. spătăréii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SPĂTĂRÉ//L spătăreli m. (în evul mediu) Boier de rang inferior spătarului care supraveghea ordinea la sate şi avea împuterniciri militare în timp de război. /spătar + suf. spătărelel

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX