- bere
- BÉRE1, (rar) beri, s.f. 1. Băutură slab alcoolică, obţinută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malţului şi a florilor de hamei. 2. (Eliptic) Ţap, halbă, sticlă de bere1 (1). – Din germ. Bier (influenţat de bere2).Trimis de paula, 24.02.2006. Sursa: DEX '98BÉRE2 s.f. Faptul de a bea. – v. bea.Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98BÉRE s. (înv. şi reg.) olovină. (O sticlă de bere.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebére (băutură, acţiune) s. f., g.-d. art. bérii; (porţii, sorturi) pl. beriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBÉR//E berei f. Băutură alcoolică slabă, spumoasă, obţinută prin fermentarea unei infuzii de malţ şi flori de hamei. O halbă de bere. [G.-D. berii] /<germ. BierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbére s.f. – Băutură alcoolică slabă din hamei. germ. Bier, modificat prin asociere spontană cu vb. bere (a bea), cf. Densusianu, rom., XXXIII, 275; DAR). Trebuie să fi intrat în rom. cel puţin din sec. XVI; prima fabrică de bere care apare în documente este cea de la Iaşi, din 1560. În mr. din it. birra (Ruffini 103).Trimis de blaurb, 22.08.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.