Dicționar Român. 2013.
mântuit — MÂNTUÍT, Ă, mântuiţi, te, adj. 1. (pop.) Scăpat, salvat; dezrobit. 2. (În limbaj bisericesc) Izbăvit de păcate. – v. mântui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Mântuit ≠ nemântuit, neisprăvit, neterminat, nesfârşit Trimis de… … Dicționar Român
pocăit — POCĂÍT, Ă, pocăiţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care se căieşte. 2. s.m. şi f. Adept al unei secte creştine apărute în Ungaria în jurul anului 1825, care consideră pocăinţa mai presus de orice virtute; p. gener. adept al unor secte religioase… … Dicționar Român
smerin — smerín, ă, adj. (înv.) 1. smerit, plecat, spăşit. 2. modest; sărac; netrebnic. 3. cuviincios; respectuos. 4. cucernic, credincios, evlavios. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
umil — UMÍL, Ă, umili, e, adj. 1. Care are o atitudine modestă, de om simplu, sărac, fără pretenţii; care are o atitudine supusă, ascultătoare, smerită. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează, denotă pe omul umil (1), caracteristic… … Dicționar Român
