curăţătorie — CURĂŢĂTORÍE, curăţătorii, s.f. 1. Atelier în care se curăţă (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecţionate din ţesături; spălătorie chimică. 2. Atelier în care se efectuează curăţarea pieselor turnate. [var.: curăţitoríe s.f.] –… … Dicționar Român
călcător — CĂLCĂTÓR, OÁRE, călcători, oare, subst. 1. s.m. şi f. 1. Meseriaş care calcă haine sau rufărie într un atelier de confecţii, într o spălătorie etc. 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziţie etc. ♦ Prădător, hoţ. II. s.f. 1. Scândură pe… … Dicționar Român
atenansă — ATENÁNSĂ, atenanse, s.f. Corp secundar al unei case, folosit pentru bucătărie, spălătorie etc.; parte secundară a unei locuinţe. – Din fr. attenance. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 atenánsă s. f., g. d. art. atenánsei; pl.… … Dicționar Român
călcătoreasă — CĂLCĂTOREÁSĂ, călcătorese, s.f. Femeie care are meseria de a călca (III) haine, rufărie etc. – Călcător + suf. easă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 călcătoreásă s. f., g. d. art. călcătorései; pl. călcătorése Trimis de siveco,… … Dicționar Român
la — LA1 prep. a. I. (Introduce complemente circumstanţiale de loc sau atribute care arată locul) 1. (Complementul indică direcţia sau ţinta unei mişcări, a unei acţiuni) S a dus la el. 2. (Complementul indică limita în spaţiu) Apa i a ajuns la umeri … Dicționar Român
lăun — lăún ( ni), s.m. – Plantă, Myriophyllum verticillatum. Origine obscură. Pare cuvînt înrudit cu vb. la a spăla (după Bogrea, Dacor., II, 667, prin intermediul unui lat. *lavōnem spălătorie ; mai curînd cu ajutorul suf. expresiv un, cf. băuna,… … Dicționar Român
medelniţă — MEDÉLNIŢĂ, medelniţe, s.f. (înv.) Lighean în care domnul şi oaspeţii lui îşi spălau mâinile înainte şi după masă. – cf. sl. m ĕ d ĕ n i c a . Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX 98 MEDÉLNIŢĂ s. v. lighean. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
spăla — SPĂLÁ, spăl, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) curăţa folosind apă, săpun, detergenţi etc. ♢ expr. (tranz.) A spăla pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva, a l ocărî. A şi spăla obrazul = a face faţă unei situaţii, a scăpa de ruşine; a ieşi… … Dicționar Român
spălare — SPĂLÁRE, spălări, s.f. Acţiunea de a (se) spăla şi rezultatul ei. – v. spăla. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPĂLÁRE s. 1. spălat, (reg.) lăut. (spălare pe cap.) 2. spălat, spălătură, (înv. şi reg.) spălătorie. (La prima spălare a… … Dicționar Român
spălat — SPĂLÁT1, spălaturi, s.n. Faptul de a (se) spăla. – v. spăla. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPĂLÁT2, Ă, spălaţi, te, adj. 1. Curăţat cu ajutorul apei, săpunului, detergenţilor etc.; curat. 2. (Despre oameni şi corpul lor) Îngrijit,… … Dicționar Român
