spoitor

spoitor: SPOITÓR, -OÁRE, spoitori, -oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu spoitul¹ (vaselor de bucătărie). 2. s.n. (reg.) Bidinea. [pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SPOITÓR s. v. bidinea, zugrav.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

spoitór (persoană) s. m. (sil. spo-i-), pl. spoitóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

spoitór (bidinea) s. n. (sil. spo-i-), pl. spoitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SPOIT//ÓR spoitoroáre (spoitoróri, spoitoroáre) m. şi f. Persoană care se ocupă cu spoitul vaselor de aramă. /a spoi + suf. spoitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

bidinea — BIDINEÁ, bidinele, s.f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit. [var.: (reg.) badaná s.f.] – Din tc. badana. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 BIDINEÁ s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.)… … Dicționar Român
calangiu — calangíu, calangíi, s.m. (înv.) spoitor, costorar. Trimis de blaurb, 25.03.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
spoi — SPOÍ, spoiesc, vb. IV. tranz. 1. A acoperi o suprafaţă cu un strat subţire de var; a vărui. 2. A acoperi un vas sau un obiect de metal cu un strat subţire dintr un metal protector. ♦ refl. fig. A şi însuşi în mod superficial maniere civilizate,… … Dicționar Român
spoitorie — SPOITORÍE s.f. Meseria spoitorului. [pr.: spo i ] – Spoitor + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 spoitoríe s. f. (sil. spo i ), art. spoitoría, g. d. spoitoríi, art. spoitoríei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
zugrav — ZUGRÁV, zugravi, s.m. 1. Lucrător specializat în zugrăvit1. 2. (înv.) Pictor (de biserici). [acc. şi: zúgrav] – Din ngr. zoghráphos. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98 ZUGRÁV s.m. (sil. grav), pl. zugrávi T … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias