Dicționar Român. 2013.
spicul — SPÍCUL, spicule, s.n. (bot.; astăzi rar) Spiculeţ (2). [acc. şi: spicúl. – pl. şi: (m.) spículi] – Din lat. spiculum, fr. spicule. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPÍCUL s … Dicționar Român
spiculeţ — SPICULÉŢ, spiculeţe, s.n. 1. Diminutiv al lui spic; spicuşor, spicuţ. 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescenţe care împreună formează spicul (1) plantelor graminee. – Spic + suf. uleţ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
Список водок — Это служебный список статей, созданный для координации р … Википедия
spiculuţ — spiculúţ, spiculúţe, s.n. (reg.) spic mic, spiculeţ, spicuşor, spicurel, spicuşel, spicuţ. Trimis de blaurb, 10.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
spicurel — SPICURÉL s. v. spiculeţ, spicuşor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
spicuşel — SPICUŞÉL s. v. spiculeţ, spicusor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
spicuţ — SPICÚŢ, spicuţuri, s.n. (Rar) Spiculeţ. – Spic + suf. uţ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPICÚŢ s. v. spiculeţ, spicuşor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime spicúţ s. n., pl. spicúţuri … Dicționar Român
