- sperieciune
- SPERIECIÚNE s. v. frică, speriat, sperietură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
speriat — SPERIÁT1 s.n. 1. Faptul de a (se) speria; sperietură (1). ♢ loc. adv. A băga (pe cineva) în sperieţi (sau în toţi sperieţii) = a speria a înspăimânta (pe cineva). 2. (În superstiţii) Sperietură (2). [pr.: ri at. – pl.: (m., în loc. vb.) sperieţi] … Dicționar Român
sperietură — SPERIETÚRĂ, sperieturi, s.f. 1. Speriat1 (1); spaimă. ♢ expr. A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr un pericol. 2. (În superstiţii) Boală provenită din spaimă; speriat1 (2). [pr.: ri e ] – Speria + suf. ătură. Trimis de… … Dicționar Român