- benedicţiune
- BENEDICŢIÚNE, benedicţiuni, s.f. (bis.) Binecuvântare. [pr.: -ţi-u-] – Din lat. benedictio, -onis, fr. bénédiction.Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98BENEDICŢIÚNE s. v. binecuvântare, blagoslovire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebenedicţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. benedicţiúnii; pl. benedicţiúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBENEDICŢIÚNE s.f. (bis.) Graţie, binecuvântare (solemnă). [< lat. benedictio, cf. fr. bénédiction].Trimis de LauraGellner, 18.11.2004. Sursa: DNBENEDICŢIÚNE s. f. graţie, binecuvântare (solemnă). (< lat. benedictio, fr. bénédiction)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.