- solar
- SOLÁR, -Ă, solari, -e, adj. Care aparţine Soarelui, emis de Soare, privitor la Soare; care este în raport cu Soarele. ♦ An solar = interval de timp în care se efectuează o revoluţie completă a Pământului în jurul Soarelui. – Din fr. solaire, lat. solaris.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CADRAN SOLÁR s. v. ceas solar.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSOLÁR adj. v. planetar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSOLÁR adj. v. astral, sideral.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesolár adj. m., pl. solári; f. sg. soláră, pl. soláreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSOLÁR solară (solari, solare) Care ţine de Soare; propriu Soarelui. Energie solară. Sistem solar. ♢ An solar interval de timp (365 de zile) cât durează perioada de revoluţie a Pământului în jurul Soarelui. /<fr. solaire, lat. solarisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSOLÁR, -Ă adj. Referitor la Soare, al Soarelui. ♢ Sistem solar = ansamblul planetelor (planetă) şi al sateliţilor lor care gravitează în jurul Soarelui. [cf. fr. solaire, lat. solaris < sol – soare].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNsolár, solári, s.m. (înv. şi reg.) negustor de sare.Trimis de blaurb, 20.12.2006. Sursa: DARSOLÁR, -Ă adj. 1. referitor la Soare, care utilizează energia Soarelui. o sistem solar = ansamblul planetelor şi al sateliţilor lor care gravitează în jurul Soarelui. 2. (fig.) surâzător, luminos, deschis; optimist. (< fr. solaire, lat. solaris)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNsolár (-ri), s.m. (înv.) Sărar, vînzător de sare. sl. solarĭ (Tiktin). – Der. solăriţă, s.f. (bir pe sare), sec. XVII, înv.; solăriţă, s.f. (Banat, solniţă).Trimis de blaurb, 02.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.